Risc major pentru economia românească. Doi economiști trag semnale de alarmă

Politicile fiscale din ultimii doi ani adoptate de autorități și care au la bază strategia wageledgrowth nu au avut fundamente solide, astfel că în următoarea perioadă, din cauza deficitelor mari greu de finanțat, există pericole majore cu privire la intrarea României în recesiune tehnică.

În această săptămână, BCR și Unicredit, prin economiștii – șefi, au transmis în cadrul unor întâlniri cu presa analize aprofundate și riscurile la care este expusă economia românească.

„Riscul unei recesiuni tehnice în România, în a doua parte a anului viitor sau în 2020, este unul foarte mare, recesiune tehnică însemnând două trimestre consecutive de reducere a PIB. Dacă Europa va crește cu 1%, probabil că vom evita recesiunea. Dacă, însă, va crește cu mai puțin de 1%, atunci sunt șanse mari să fie o recesiune”, consideră Dan Bucșa, economistul- șef al UniCredit Bank pentru zona Europei Centrale şi de Est.

Potrivit acestuia, consumul va rămâne și în acest an an principalul factor al creșterii PIB, întrucât investițiile nu vor contribui, nici anul acesta, la PIB-ul României, pentru că nu există potențial de investiții.

Aceeași părere o împărtășește și Horia Braun, economistul – șef al BCR, conform căruia investițiile nu au fost un motor al creșterii economice în ultimii ani, iar ca urmare a climatului de incertitudine, este de așteptat ca apetitul pentru investiții să se atenueze în acest an, atât în cazul investitorilor străini, cât și al celor autohtoni.

Horia Braun a prezentat 3 scenarii referitoare la evoluția economică a României în următorii ani, însă niciuna dintre ele nu indică faptul că strategia wageledgrowth promovată de guvernanți va da roade.

Potrivit economistului – șef al BCR, declalajul dintre creșterea salariilor și cea a productivității se va menține și în acest an. Chiar dacă România are cea mai mare creştere de productivitate din Europa și dintre țările dezvoltate ale lumii, așa cum a reieșit din datele OCDE, trebuie să ne raportăm la bază, adică că am pornit de la foarte puțin. “E normal că creşterea productivităţii să fie mult mai mare în România decât în acele țări pentru că sunt două niveluri diferite de productivitate. Adică noi avem de recuperat faţă de Germania, Franţa, ţările dezvoltate, destul de mult. În ultimii 10 ani acest decalaj s-a redus destul de mult”, a explicat Horia Braun.

Creșterile salariale făcute haotic

În ultimii 5 ani, creșterile salariale din România au fost realizate fără a exista o corelare cu productivitatea, iar în anumite sectoare, în special la stat. De exemplu, creșterea de salarii în sectorul public a fost de 93%, iar în sectorul privat de 59%, în timp ce creșterea productivității a fost de 47%. Pentru acest an, prognozele BCR indică o creștere a salariilor în sectorul privat de 10%, a salariului minim de 12% și cu 17% a salariului din sectorul public, dar productivitatea va câștiga cel mult 3%.

La rândul său, economistul – șef al UniCredit spune că până la sfârșitul anului viitor salariații de la stat vor câștiga, pe medie, mai mult decât cei din bănci. “Dacă luăm activități ca învățământul sau sănătatea înțeleg de ce au crescut salariile. Peste tot în regiune pleacă medicii, e normal să le crești salariile. Dar cum crește productivitatea în România crescând salariile în administrația publică? Se mărește programul or de lucru, cumva? Nu. Nu se întâmplă nimic”, a spus Dan Bucșa.

El a prezentat și trei forme de populism în regiune: de tip românesc, maghiar și polonez.

Cel de tip românesc unde sunt promise creșteri de salarii și pensii pentru o perioadă de mai mulți ani, iar aceste așteptări se văd în inflație. Populismul de tip maghiar în care salariile și pensiile cresc doar înainte de alegeri, și cel polonez prin care nu cresc anticipațiile inflaționiste. “Polonezii au mărit alocațiile pentru copii, iar efectul a fost că oamenii au început să-și plătească mai repede din datorii din banii intrați în plus și abia apoi au crescut și cheltuielile”, a explicat Dan Bucșa.

În prezentarea sa, Dan Bucșa a arătat că actuala politică fiscală a adus nivelul salariilor la 20% din PIB, nivel similar celui din timpul crizei economice din 2009, care ulterior a fost corectat.

Deficite greu de acoperit

Atât România cât și statele din regiune se confruntă cu deficite în ceea ce privește forța de muncă.

“Avem deficit de forță de muncă, dar e mult mai mic decât în țări ca Ungaria sau Cehia. La maghiari, 90% din companiile din industrie se plâng că nu găsesc forță de muncă. La cehi, în construcții, 85% din firme se plâng că nu găsesc oameni. La noi, cel mai mare deficit de forță de muncă e pe zona calificată din construcții”, a menționat reprezentantul UniCredit.

El a explicat că în mediul rural avem excedent de forță de muncă, dar nu există infrastructura pentru a duce aceste persoane în mediul urban acolo unde este nevoie de angajați, astfel că persoane de la țară preferă să emigreze în loc să facă naveta.

Toate aceste creșteri salariale se vor vedea în inflație, așa cum au arătat cei doi experți, iar marea problemă va fi acoperirea deficitului bugetar, în situația în care anvelopa salarială din sectorul bugetar se va mări și în acest an.

“Problema e că mergem pe același model și în 2019- salariile vor crește cu peste 10% în timp ce productivitatea va crește cu 3% (dacă adăugăm și inflația ajungem la 7%), iar asta se vede în competitivitatea producătorilor români. Și se va vedea și în deficitul de cont curent, care reprezintă pentru România cea mai mare vulnerabilitate. Acesta a fost și indicatorul care înainte de criză ne-a arătat că avem o problemă și cel care reflectă cel mai bine excesul de cerere, întrucât la noi acest exces nu se duce în inflație ci în deficitul de cont”, susține Horia Braun, economistul-șef al BCR.

Iar cea mai mare problemă constă în faptul că toate aceste deficite trebuie finanțate, iar la acest capitol România nu stă deloc bine. “Tot zgomotul de la începutul anului cu OUG 114 ne-a arătat capacitatea destul de limitată a investitorilor locali de a finanța deficitul bugetar și nevoile de finanțare ale Statului. Depindem prin urmare de investitorii străini, de capitalul străin, ca toate țările din jurul nostru. În situația unei politici fiscale laxe, dacă depășim limita de deficit de 3% în combinație cu o recesiune în zona euro ar fi un scenariu pesimist care ar duce la o depreciere importantă a leului”, atrage atenția Horia Braun.

La rândul său, Dan Bucșa a menționat că piața externă este foarte atentă la schimbările care au loc pe plan local, atât din punct de vedere al predictibilității fiscale cât și a posibilelor schimbări și decizii luate de Banca Națională.

”Suntem singura țară din regiune care nu reușește să finanțeze acest deficit din fonduri europene și investiții străine. Suntem singurii care avem nevoie să atragem investiții de portofoliu care sunt volatile și scumpe. Cine atrage aceste investiții de portofoliu în acest moment? Guvernul! Din cauză că Guvernul are nevoie de acești bani, dobânzile plătite de Guvern sunt mai mari. În afara României și a Turciei, toate celelalte țări se retrag de pe piețele externe din cauza riscului valutar. Dacă leul se depreciază, datoria României va crește în termeni nominali. De ce avem acest deficit extern? Pentru că importăm masiv și nu avem capacitatea de a exporta mai mult”, a punctat Dan Bucșa.

 El a mai dat ca exemplu Germania, unde Ministerul de Finanțe vine în sprijinul firmelor locale pentru a-I ajuta să facă exporturi. “În fiecare trimestru ne cheamă Ministerul Finanțelor din Germania să ne întrebe care sunt riscurile pentru exportatorii lor. Își fac o listă cu problemele iar apoi le rezolvă”, a menționat Bucșa, cu mențiunea că Ministerul de Finanțe din România trebuie să existe pentru firmele românești, nu firmele românești să existe pentru Ministerul Finanțelor. “O firmă nu există ca să plătească taxe, ci ca să aducă avuție în România”, a spus acesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *